Mergea incet pe hol, cu capul indreptat spre ferestre. Norii cuprinsesera cerul iar afara mirosea a ploaie. Ofta la gandul ca isi uitase umbrela si ca isi va uda parul. Privi intreg holul, vazand un mic obstacol. Parea ca e o fata. Se apropie de ea, analizand-o cu atentie. Avea castile in urechi si parea putin pierduta. Nu a vrut sa o deranjeze asa ca s-a lipit de perete, aranjandu-si rochia de un rosu sangeriu. Dantela era putin intoarsa iar ea o rasuci. Se privi putin in geam, dandu-si cu mana prin par. Nu avea sa mai arate asa dupa ce va merge prin ploaie.