Lucifer Black
Înger căzut
Mesaje : 39
Data de inscriere : 04/04/2012
 | Subiect: The story begins right now .  Mier Apr 04, 2012 4:15 am | |
| Întoarse bucata de hârtie cu o oarecare curizitate mimată de încruntarea de pe spâncene. Dar povestea se termină. Nu, urăşte când se întâmplă asta. Şuieră câteva cuvinte, apoi citeşte noul titlu. Povestea conţine doar câteva rânduri înşiruite în cuvinte mari, care acum nu prind niciun sens.
” The Mistique Falls? ” îşi auzi glasul răsunând în tăcerea camerei pustii, locuită doar de acel suflet păsit.
I-au trebui câteva secunde să îşi dea seama că acel font deosebit de frumos era doar un scris de mână extraordinar de frumos, care se reflectă în ochii-i curioşi. Şi restul poveştii? De ce există numai sfârşitul? Dar aceste întrebări au dispărut când îşi începu lectura, întinzându-şi corpul pe plapuma moale a patului precum un copil mic care tocam citeşte un basm nebănuit de fantastic.
- Citat :
Lucifer îşi croi drum încet prin marea de oameni. Cine fusese cel care i-a dat secretul de gol?! Să fi fost idiotul acela de Gabriell? Poate Michael? Sau Maria? Niciunul dintre aceştia nu erau prezenţi. Poate că le este frică de el. În mod cert le e frică de el.
Lucifer îşi petrece mâna prin părul brunet şi sursură câteva înjurături odioase. Oamenii se dau la oparte din calea lui. Două fete oftează. Nu îl vor avea niciodată. În mod evident, frumuseţea lui angelică va rămâne neatinsă atât de mult timp. Ele vor muri şi el va rămne acelaşi.
Eirene miji ochii. În mod cert trebuie să afle mai mult. Dar mai este atât de puţin. Trebuie să afle ce va face Lucifer. Trebuie să afle. Este ca un păcat, această poveste. Dar îi trebuie mai mult. Unde mai auzise acest nume, Lucifer? Nu contează. Prinde cutele rochiei verde deschis pe care o poartă şi îşi oglindeşte ochii din nou pe pagină.
- Citat :
Din spatele brunetului au ţâşnit două aripi de un negru pur, inuman. Până şi Lucifer era mirat. Erau albe adineauri... Bate din ele cu o putere ameninţătoare şi se ridică de pe pământul ud şi moale al malului lacului. Cascada se ridică înspre cer fără oprire. Al fel şi el. Oamenii îl privesc miraţi, scârbiţi, îndrăgostiţi. Toate în acelaşi timp. Este posibil să cazi în păcat printr-o singură privire? Probabil.
Lucifer nu mai ştia ce vede. Ştia doar că... Că este a lui. Cascada este a lui. Se întoarse, făcând un loop peste cap, şi cade. Cade.
Cade.
Cade.
Bate din apripi puternic când mai are câţiva centimetrii până când părul lui lovea apa. Se întoarce către oameni. Aceştia îl privesc fermecaţi.
- Este a mea. Cascada este numai a mea. se aude glasul lui suav cândva, bubuind peste întreaga zonă, peste toate vocile bârfitoare.
” Nu, nu se poate termina aşa! ” îşi aude propriul ei glas răsunând în tăcere.
” Nu, nu, nu! „ îşi tot repeta în minte ca un copil mic. ” Nu poate să se termine doar aşa... ” striga în sinea ei dezamăită.
Îşi întoarce capul spre geam. Afară fixându-i ochii în gol, un tânăr cu faţa angelică stă. În spatele lui se vede o mare de negru, două aripi.
” Lucifer. ” şopti Eirene cu jumătate de voce.
Tânărul surâde. Surâde într-un fel în care ar fi topit orice fată de pe această planetă. Este atât de frumos. Tânăra fuge până la fereastră şi o deschide, lipind-o de perete. Dar nu mai era nimeni acolo. Afară se vedea numai o cascada din spatele căminului care continuă să lovească din creierii munţilor pământul. Atunci înţelese ce era cu adevărat acea cascadă. Era cascada lui Lucifer. El însuşi căzuse în păcat pentru ea. Ce era atât de special la ea?
Nemurirea. se auzi acea voce angelică din spatele ei.
Eirene se întorse. Nu era nimeni acolo.” Trebuie să fi fot Lucifer! El era, l-aş recunoaşte oriunde. „ gândi ea, roşind pronunţat. | |
|
Acasa