Open your eyes, look up to the skies and see...

Chicotul plin de viaţă al surorii sale îl determină să zâmbească. Dar nu zâmbetul acela vag şi plictisit ori afişat doar din politeţe, ci unul plin de viaţă şi chiar amuzat. De obicei era obişnuit cu atitudinea veselă şi mereu vorbăreaţă a surorii sale, Dami, ce de multe ori o lăsa în pace să-şi termine subiectele chiar singură, el doar îngână un "ăhăm" de cele mai multe ori şi îşi văzu liniştit de ale sale. Desigur, asta s-ar fi întâmplat şi astăzi dar de tura aceasta trebuia să o asculte, ca şi în alte dăţi, unde dorea să ajungă. Însă doar pentru a o vedea mulţumită, se prefăcu interesat de subiectul ce-l abordase. Şi cum de fiecare dată se trezea la finalul discuţiilor cum că alte domnişoare ar fi preferat să-l cunoască ori personal, ori măcar să facă rost de un număr de telefon, Aiden doar clătină uşor din cap fără să mai adauge şi alte lucruri.
- Să mă suni îndată ce vrei să pleci. În regulă? îi spuse surorii sale cu acelaşi zâmbet pe buze, virând cu atenţie pe şoseaua aglomerată. Era o zi atât de frumoasă şi nu-şi imagina momentul respectiv decât el în mijlocul parcului savurând o ţigară. De foarte mult timp nu mai făcuse acest lucru şi totuşi, asta îşi propuse.
Opri în mai puţin de cinci-zece minute în dreptul locului în care avea să-şi petreacă următoarele câteva minute sau cine ştie, ore, lăsând-o atunci pe sora lui în faţa unei cofetării.
- Să ai grijă de tine, piticot! tonul său grijuliu îşi făcea mereu prezenţa atunci când era vorba de surioara sa mai mică, chiar dacă între ei era diferenţă de patru ani. O sărută părinteşte pe frunte şi, roată împrejur, paşii îşi îndreptau direcţia către parcul ce era arhiplin. Între timp, îşi scoase pachetul de ţigări din buzunarul blugilor negri şi cu o privire cercetătoare în stânga şi în dreapta sa, îşi aprinse tutunul de mult dorit. În sfârşit o zi liberă fără să fie stresat de impresari sau cine ştie ce alt lucru ce ţinea de serviciul său.

-Plimbă ursu'. rosti acele cuvinte dezgustată scoţându-şi treptat ţigara din gura,în cele din urmă in câteva secunde aruncând-o pe jos călcând-o cu vârful adidasului.Privi scârbită spre acel tip dându-i de înţeles că ar trebui să se facă dispărut cât mai repede posibil.Tipu' se intoarse pe călcâie plecând,Sara zâmbind triumfător când îl văzu,îşi dădu ochii peste cap ,după care îşi dădu câteva şuviţe de păr din ochii lingându-şi buzele.
Se aşeză pe o banca punând picior peste picior ridicându-şi privirea goala ,rece si indiferentă spre infinitul cer,sfidându-l.Nu avea chef de nimic astăzi,poate doar de lenevit,nici chef să meargă să işi finiseze tatuajul de pe picior nu avea,ceea ce era grav pentru ea.Oftă lung privind înainte spre parc,văzând si mai bine zis şi auzind copii neastâmpăraţi care se alergau peste tot ,fiecare trăia în lumea lui cum şi ea trăia in lumea ei,doar a ei,facută de ea,pentru ea.
Zâmbi nostalgic uitându-se în partea opusă a copiilor începând să fredoneze uşor.

Trase un fum lacom din tutunul său, afişând pe chip un zâmbet vag. Era mulţumit de ceea ce se petrecuse încă de la începutul zilei: nu tu telefoane, nu tu impresar şi nici măcar alte fane isterice. O fi având momentele lui narcisiste, dar uneori tipele respective întreceau orice limită, oricât de gentil s-ar fi comportat cu ele. Acum era liber, doar în voia sa, să facă tot ce-i taie mintea, după capul său s-ar fi întins pe iarbă, ar fi dormit acolo şi ar fi profitat de acea zi frumoasă, atât de plăcută. Îi era dor de zilele când era un puştan, ca cei ce se se învârteau în jurul lui plini de viaţă, ignorând greutăţile vieţii ce aveau să se apese pe umerii lor, peste mulţi-mulţi ani. Oftă uşor la acest gând, luând un alt fum din ţigara sa. Rar apela către acest gest, nu era un fumător înrăit, ci doar făcea acest lucru când dorea relaxare şi detaşare totală de momentele stresante.
Păşea agale, bucurându-se de toată splendoarea ce-l înconjura, şi să fost cinstit nu mai făcuse aşa ceva de mult timp. Mereu plecat, nici măcar nu avea timp de o gură de aer în linişte şi pace. Îşi aşeză ţigara între buzele palide şi perfect definite, uitându-se lung de jur-împrejur. Oftă în sinea sa, însă ochii se aţinteau către o domnişoară cu părul auriu ce părea cam detaşată de orice. Păşi calm în direcţia ei, luând tutunul dintre buze şi afişă un zâmbet blând.
- Te superi dacă iau loc? o întrebă calm şi liniştit, dându-şi câteva şuviţe de pe frunte la o parte.

Oftă lung muşcându-şi buza,nici măcar nu mai era atentă pe ce pămant trăia,era în altă parte însă mai bine aşa,nu avea de gând să se gândeasca toată ziua la cântecul pe care trebuia să il facă mai bine acum doar se gândea că are şi ea o zi liberă .Mai avea termen doar doua zile deci la sigur acest timp îi ajungea.Ura că trebuia să îşi repete mereu viaţa la nesfârşit însă asta era destinul ei practic mereu să trăiască la fel.Cântecul pe care avea de gând să il scrie clar va însemna ceva,nu va fi doar pentru fanii ,va fi ceva ce trebuia să o caracterizeze.
Auzi o voce însă parca era prea îndepărtată ca să poată răspunde,pur şi simplu acum nu era atentă la nimic.În cele din urmă îşi ridică privirea albastră spre băiatul din faţa ei.
-Poţi sta nu mă deranjezi ,oricum nu sunt pe planeta asta. zise surâzând un pic forţat mutându-şi privirea de la el.
Îşi trecu o mână prin părul lung lăsânduse pe spate oftând scurt.Nu ştia ce să facă acum,deja se plictisise să tot stea în parcul ăsta mereu,insă nu ştia unde să se mai ducă,niciodată nu va avea un loc numai al ei sau măcar unul în care să întălneasca oamenii ca ea.Se uita la baiatul de lângă ea zâmbindu-i palid.

O cercetă câteva secunde cu privirea pe tânăra din faţa lui, însă zâmbetul său rămase încă tipărit pe buzele sale. Înclină uşor capul atunci când primi aprobarea şi în cele din urmă se aşeză pe obiectul de lemn. Trase un alt fum din ţigara sa şi o stinse imediat, aruncând-o în coşul de gunoi din dreptul său în cazul în care domnişoara de lângă el nu suporta fumul de ţigară. Pentru câteva momente, din nou atenţia lui fu captată de prichindeii plini de viaţă iar imediat gândul îl duse către sora lui. Tânăra mereu îl bine-dispunea de fiecare dată, când era trist, chiar şi în momentele când avea un chef nebun de viaţă.. oftă uşor la toate acele imagini ce îi trecu prin minte şi clipi des de câteva ori. Imediat îşi concentră din nou atenţia asupra propoziţiei de adineauri, a tinerei, şi surâse slab dar totuşi avea privirea blândă.
- Pe altă planetă? Cred că aşa am fost şi eu acum câteva zile, sau cel puţin nu eram eu. se strâmbă jucăuş şi surâse amuzat de toate acele întâmplări. Nu mai adăugă absolut nimic, ci se lăsă uşor în faţă pentru a-şi sprijini coatele de genunchi şi îşi lăsă uşor chipul în jos.

Surâse uşor privindu-l un pic mai destinsă.Măcar şi el cunoştea sentimentul,chestia asta o făcea oarecum să se simtă mai bine.Se uită spre acei copii multe amintiri trăite cu părinţi ei venindu-i brusc în minte.Îi era foarte dor de ei însă era conştientă că nu îi va mai vedea niciodata.Oftă scurt luându-şi privirea de la ei.Observă ca băiatul stinse ţigara.
-Nu mă deranja fumul de ţigara chiar dacă eu una încerc să mă las de fumat. zise zâmbind slab .
Îşi muşcă buza în cele din urmă întorcănduse către băiat cu o faţă zâmbitoare auzindu-i replica.
-Crede-mă la ce viaţă lungă am,am avut şi la sigur o să am în continuare,nu mă simt aşa pentru prima dată. zise surâzând uşor.Erin,încântata . zise prezentânduse scurt zâmbind cald.

După câteva clipe, se îndreptă de spate şi îşi trecu mâna prin păr, ridicând privirea de un negru profund către cer. Soare pe cer, fără pic de nori, temperatura potrivită, persoane vesele.. ce putea fi mai rău de atât? Cel puţin era sigur că nimeni şi absolut nimic nu avea să-i distrugă dispoziţia. Îi aude din nou glasul subţire al fetei şi îşi îndreaptă atenţia către ea.
- Nu e atât de frumos să fumez în preajma unei domnişoare. îşi arcui uşor sprâncenele, afişând un zâmbet finuţ. Fusese crescut după alte principii, chiar dacă uneori nu arăta acest lucru, ştia să păstreze limita şi până unde să se întindă. Îşi drese uşor glasul şi clipi de câteva ori când îi auzi vocea.
- Te aprob din nou. surâse Aiden şi atunci îi luă uşor mâna într-a lui. Aiden, încântat! îi sărută finuţ încheieturile degetelor, aşa cum fusese de altfel învăţat - asta ştia de la tatăl său, aşa făcea de fiecare dată cu mama sa. Îi dădu finuţ drumul şi reveni din nou cu privirea înspre prichindeii de la doi-trei metri distanţă de banca lor.

Pentru o secundă se scufundă în propriile gânduri şi pierdu contactul cu lumea reală. Erau atât de multe lucruri de făcut şi nu realiza dacă avea timpul necesar să le facă pe toate. Dar conform vorbei: nu poţi face multe deodată. Era conştient, dar vroia să profite mult de perioada liberă pe care tocmai o căpătase. Clipi de câteva ori când auzi din nou glasul fetei şi surâse uşor, dându-şi câteva şuviţe la o parte din ochi.
- Ce te face să crezi că sunt "altfel"? spuse încet şi o privi cu un zâmbet finuţ pe buze. Ceva ar fi bănuit, dar mereu îşi păstră gândurile pentru el, nu le destăinuia atât de repede. Când să se caute prin buzunarul sacoului, clipi de câteva ori când o auzi şi surâse din nou.
- Da. îi răspunse simplu, calm dar având acea notă de veselie în glas şi desigur, o privi la fel de fix în ochi.

Zambi usor mandra de faptul ca isi dadu seama,insa oricum avea sa isi dea seama,nu prea poti sa nu iti dai seama de asa ceva cand este la fel.Isi intoarse fata zambind usor catre el.
-Stiam eu. zise scurt zambind cald spre el dupa care incepu sa se joace cu o suvita din parul ei rotind-o usor pe degetul aratator.Daca uni oameni se intreaba : cum o fi sa traiesti la infinit,ei ar trebui sa stie ca nu este atat de frumos precum suna sau pare.
Esti mereu tentat sa cedezi,sa nu iti mai pese de viata ta lucru care te face sa pierzi ,te poti gandi ca ai o groaza de vieti la dispozitie si nu ar fi o pierdere mare daca una ti-ai irosi-o facand numai tampenii.Ea stia ca nu era asa,trebuia sa traiesti mereu si oricum fara sa iti pese de prea multe insa incercand si sa nu faci greseli.Ofta usor punandu-si mainile pe genunghi,umflandu-si obraji copilareste privind spre cerul senin si albastri.