Unter Himmel in Flammen.

Apusul. Norii se adunau treptat de pe cer, asemeni unei năluci, acoperind razele aurii şi totuşi insistente ale soarelui oranj să mai lumineze câtuşi de puţin. Urme violacee se păreau difuze, dispărând pe întreg văzduhul, dând impresia că totul în jur amorţise. Însă nu în seara respectivă. Sau cel puţin aşa ar fi trebuit să fie, dar nu era. Era frig şi înnourat şi marea, şi nisipul, şi cerul, şi malul stâncos îşi pierduseră culorile. O singură pată de un alb sclipitor părea picurată dintr-un penson nesigur în acest peisaj lipsit de culoare.
Aiden, singur, rătăcit pe acest ţărm străin "valsă" pe acordurile destrămate ale vântului. Nu era vesel ca de obicei şi nu râdea, nu zâmbea, ci doar "dansa" cu apa izbindu-i-se de picioarele desculţe. Îşi lăsase rucsacul pe nisipul fin, alături de sacoul de acelaşi alb impecabil şi tot ceea ce ţinea legătura cu el, printre care şi telefonul. Nu mai punea preţ pe nimic în clipa respectivă, ci doar acorda atenţia liniştii ce domnea în jurul său. Privi către largul mării şi trase aer adânc în piept, lăsând braţele moi pe lângă trupul uşor amorţit.

Nu mai era dimineata.Norii negrii incepura sa se adune si natura incepu sa plece la culcare.Vantul incepu sa adieze usor si eu nu aveam somn.Ma rog,cine ar avea.Nu era asa de tarziu.Am inceput sa calc usor pe nisipul rece.Un tremurat usor imi aparu in tot corpul si am zambit usor.M'am uitat la mare,cum era linistita.Doar mici valuri se mai iveau de ici de colo.Totul era predominat de o nonculoare,o singura culoare..un negru ce te afunda in intunericul lui.Pusese stapanire peste acel loc,lasandul fara viata intr'un timp asa de scurt.Vantul incepu sa imi fluture parul. Am inceput sa inaintez pe nisipul rece pana cand am ajuns la malul apei.M'am aplecat usor si am bagat usor degetel in apa rece.Valurile incepura sa imi mangaie usor pielea,si sa ma faca sa tresar din cauza temperaturii scazute pe care o are aceasta. Parca totul murise in jurul meu,totul era pustiu.Am zambit usor in timp ce mi'am asezat mica gentuta in spate pentru a nu o uda.Am tras in piept,aerul acela rece si m'am uitat in larg,unde marea ascundea mistere.Am chicotit usor la acest gand si m'am indepartat usor de apa.Era rece,chiar foarte rece.MA rog,ce mai conta pentru mine?Eram un inger,deci nu pateam nimic.In jurul meu aura sclipea usor.Am zambit usor si m'am gandit la singura lumina care se gaseste in intuneric.Poate ca in acest moment,eu sunt luminita de la capatul tunelului,becul care lumineaza o incapare goala si intunecata si in acest moment sunt sclipirea care scoate acest loc minunat din intuneric.Nu era asa de usor precum parea sa fii inger,dar mereu incercam sa ascund asta.Puteam sa am o viata normala,chiar daca am salvat multi oameni si puterile mele nu ma fac chiar asa de normala.M'am pus usor pe nisip,intr'un loc mai ferit,unde apa sa nu poata ajunge la mine.Am tras din nou aer in piept si am inceput sa cant o melodie,deabia inregistrata.Era minunat si atmosfera ma atragea repede in linistea ei,facandu'ma sa imi doresc sa nu mai plec de aici.

Îşi ridică privirea către cerul întunecat, ce ar fi dat impresia că e una cu Iadul şi atunci lăsă adierea vântului să-i mângâie chipul palid. Închise ochii pentru a se linişti şi a uita de orice problemă apăsătoare apoi încetul cu încetul, se retrase din apa rece, aşezându-se pe nisipul fin. Ar fi jurat că ultimele luni au fost cele mai stresante şi fără pauză, încărcate cu fel de fel de probleme şi angajamente încât uitase şi de propriile nevoi. Îşi trecu uşor ofticat palmele peste faţă şi trase aer adânc în piept.
"Revino-ţi!" îşi spuse în gând, lucru ce-l determină să-şi subţieze slab buzele. Uitase şi pe ce lume trăia, nu remarca sub absolut nici un fel că se rătăcise, ajunsese într-un loc în care nici măcar nu pusese piciorul. De fapt, libertatea lui consta pentru impresarii săi reptiţie şi mereu să aducă elemente noi în munca pe care o depunea. Desigur, ori de câte ori făcea asta avea rezultat excelent, însă nevoia de a te simţi fără griji măcar câteva ore îţi poate da o dispoziţie bună. Dorea de altfel, să se preocupe şi de hobby-urile sale dar cu siguranţă, îndată ce va realiza în ce loc se afla şi pornea spre casă, s-ar fi ocupat de toate acestea. Cum ajunsese aici? Ştia doar că se afla în maşină, însă gândurile sale amestecate una peste alta, cu siguranţă nu-l făcea să realizeze pe ce autostradă o luase. Doar ce zărise valurile spumoase în urmă cu câteva ore, ce în clipele respective îi păreau fascinante. Doar sunetele provocate de acestea îl determina să se relaxeze şi să uite de tot.
În cele din urmă se întinse mai bine pe nisip, închizând de asemenea ochii şi inspiră cât putu de mult aerul curat în pieptul său. Era conştient că în seara respectivă avea să se relaxeze, indiferent de ceea ce avea să urmeze mai devreme sau mai târziu.

M'am concentrat prea mult pe marea.M'am pierdut in intunericul din jurul meu,in marea care aproape simteam cum ma cheama intr'un joc.Am scuturat usor din cap si am chicotit usor.Se pare ca eram mult mai adormita decat credeam eu cu adevarat ca sunt.M'am dus uitat usor prin stanga si prin dreapta si atunci am vazut ca langa mine....ma rog putin mai incolo era o silueta de baiat.Era prea intuneric.Parca il inghitea detot.De ce trebuie sa fiu intr'un loc asa de intunecat?De ce locul acesta ma macina pe dinauntru si ma determina si innebunesc de'a binelea? De ce am uitat de tot ce este in jurul meu.Am strans din ochi si din pumn si aura mea deveni din ce in ce mai luminoasa.Dintr'o data se facu mai luminat putin.Am marit ochii la ceea ce se intamplase.Nu imi vine sa cred,nu trebuia sa se intample asta.Totul era innebunitor pentru mine.Parca puterile puneau control pe mine.Mi'am dus mainile usor la cap si m'am relaxat.Asta este din cauza stresului si nu puteam sa trec peste ea fara a fi ranita intr'un fel sau in altul.Era prea gresit,totul era gresit.Am tras aer adanc in piept si am privit din nou la silueata de langa mine.M'am concentrat mai mult si am vazut ca era un baiat.Am zambit usor si m'am uitat la el.De ce era la ora asta aici?MA rog,ce intrebare..eu daca era sa o luam asa...ce cautam aici?Era foarte intunecat.M'am simtit ciudat in prezenta baiatului.Adica....simteam ca e ceva ciudat.Aerul vibra parca in jurul lui.M'am concentrat si mai mult si am marit ochii de uimire.Deci se pare ca am dat peste un nemuritor.Am chicotit incet si m'am gandit la miile de oamneni care erau pe aceasta planeta.Erau nu numai oameni si se pare ca incep sa cunosc nemuritori maine poate o sa vad si un inger cazut.