Soarele strălucea puternic pe cerul senin, fără pic de nori în acea după-amiază splendidă. Vântul adia uşor prin părul negru, întunecat al unei tinere, împrăştiind arome dulci de jur-împrejur. Liniştea se înăbuşă în râsul blând al fetei, iar în curând nu se mai auzi nici melodia vântului printre ramurile solide dar şi firave ale copacilor. Alice îşi ţinea cu atenţie materialul rochiţei simple şi albe, un alb imaculat, printre degetele subţiri şi fine, păşind cu atenţie la marginea acelui codru des. Tânăra brunetă se armoniza cu totul din jurul ei, oprindu-se atunci în loc şi întinse larg mâinile în aer, trăgând cât putu ea de adânc aerul în piept. Pe buzele roşii se pictă un zâmbet suav şi dulce, aproape observabil, treptat lărgindu-se într-unul frumos şi uşor, se lăsă pe spate să cadă în iarba mare şi deasă. Acum că era departe de agitaţia urbană, se putea linişti atât psihic, cât şi fizic.